christian

Alexandre Dumas si vidul dureros

Un critic literar maliţios îl apostrofează într-o zi pe autorul dramei Dama cu camelii:
– Domnule Dumas, ai început să scrii absurdităţi: „…vid dureros creat de momente de slăbiciune etc., etc…”.
– Ce mai e şi asta? Dacă e vid cum poate fi totuşi dureros?
– E o absurditate!
Calm, Alexandre Dumas găseşte replica:
– Un exemplu că nu-i absurd, ar putea fi şi acesta: pe dumneata nu te-a durut niciodată capul? Iată un vid… dureros!

Remarca lui I L Caragiale

Un amic al lui Caragiale i s-a plâns acestuia într-o zi:
– Auzi, nene Iancule, neruşinatul ăla de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ăla, a îndrăznit să mă facă tâmpit şi idiot.
– Când, stimabile? l-a întrebat Caragiale cu un aer scandalizat.
– Acum o oră.
– Ce măgar! a exclamat Caragiale.
Apoi, luându-l gura pe dinainte:
– Totdeauna a fost în întârziere neisprăvitul ăsta!

Cum a fost pus la punct Ion Minulescu

Într-o zi, la o şuetă cu Al. Cazaban şi Corneliu Moldovanu, Ion Minulescu, dorind să le facă sânge rău interlocutorilor săi, strigă să-l audă toată lumea:
– Mă, voi ştiţi că eu m-am născut în anul când a murit Eminescu?
Replica lui Cazaban a fost promptă:
– Două mari nenorociri în acelaşi an!

Ce problema are o doamna pentru care merge la ginecolog

O doamna merge la cabinetul ginecologic.
– Domnule doctor, am o problemă cu steriletul. Aş vrea să-l schimbaţi.
– Dar, doamnă, este cel mai bun produs si abia vi l-am pus.
– Știu, dar soțul meu se plânge că îi rămâne un gust metalic în gură…
– Dar este din fir de aur, nu se poate! Poate ca soțul dumneavoastră are o problemă!
– Nu are, că s-au mai plâns și alții…